După Lecția 0, în care am așezat principiile platformei ADEVĂR APICOL, începem călătoria practică prin stupină. Vom urmări familia de albine de la prima verificare după perioada rece până la ultima intervenție înainte de iernare. Nu vom privi sezonul ca pe o succesiune de lucrări făcute mecanic după calendar, ci ca pe dezvoltarea unei familii vii. Calendarul ne spune aproximativ unde ne aflăm; familia ne spune ce trebuie făcut.
Această primă lecție așază înaintea noastră harta completă a etapelor de bază. Fiecare punct va putea fi dezvoltat ulterior într-o prezentare amplă, cu metode clasice, experiențe practice, observații, avantaje, greșeli și rezultate.
1. PRIMA VERIFICARE A STUPINEI DUPĂ IARNĂ Observăm activitatea la urdiniș, zborul de curățire, mortalitatea, familiile suspect de slabe, lipsa activității și diferențele dintre colonii. Înainte de a ridica o ramă, stupina începe să vorbească prin urdiniș.
2. IGIENA STUPULUI Curățarea fundului stupului, îndepărtarea albinelor moarte și a resturilor, verificarea umezelii, mucegaiului și ventilației. O familie nu trebuie împinsă spre dezvoltare într-un spațiu pe care încă nu l-am evaluat sanitar.
3. CONTROLUL REZERVELOR DE HRANĂ Evaluăm mierea și păstura disponibile și raportăm rezervele la puterea familiei și la perioada care urmează. Primăvara poate începe frumos și poate reveni brusc frigul; familia aflată în dezvoltare consumă mult.
4. VERIFICAREA MĂTCII ȘI A PUIETULUI Nu este obligatoriu să vedem matca pentru a-i vedea lucrarea. Urmărim ouăle, larvele, puietul căpăcit, compactitatea lui și eventualele semne că familia are probleme cu matca.
5. EVALUAREA PUTERII FAMILIEI Câte rame sunt bine acoperite cu albină? Cât puiet există? Care este raportul dintre populația prezentă și dezvoltarea care urmează? De aici începe diferențierea lucrărilor între familii.
6. RESTRÂNGEREA ȘI ORGANIZAREA CUIBULUI Familia trebuie să poată controla spațiul pe care îl ocupă. Volumul inutil, mai ales în perioade reci, poate lucra împotriva familiei. Cuibul se organizează după puterea reală, nu după dorința apicultorului.
7. DEZVOLTAREA DE PRIMĂVARĂ Urmărim creșterea populației, extinderea puietului, intrarea polenului, consumul și ritmul biologic al coloniei. Aici se construiește albina care va pregăti generațiile pentru marile culesuri.
8. EXTINDEREA CUIBULUI LA TIMPUL POTRIVIT Ramele și spațiul suplimentar trebuie introduse când familia le poate ocupa și folosi. Prea devreme putem răci și dezechilibra cuibul; prea târziu putem bloca dezvoltarea și favoriza roirea.
9. ÎNLOCUIREA FAGURILOR VECHI ȘI IGIENA CUIBULUI Se urmărește rotația fagurilor, eliminarea celor necorespunzători și menținerea unui cuib sănătos. Fagurele este parte din mediul biologic al coloniei, nu doar suport pentru miere și puiet.
10. ECHILIBRAREA FAMILIILOR Acolo unde metoda de lucru o cere, analizăm diferențele dintre familii și posibilitatea echilibrării lor, fără să slăbim familiile productive sau să ascundem probleme genetice și sanitare.
11. CONTROLUL STĂRII SANITARE Urmărim permanent puietul, albina adultă, Varroa și orice semn de boală sau anomalie. Sănătatea familiei nu trebuie verificată numai atunci când problema a devenit vizibilă.
12. PREGĂTIREA PENTRU CULES Aici randamentul începe să devină vizibil, dar pregătirea lui a început cu săptămâni înainte. Obiectivul este o populație puternică, sănătoasă și bine structurată exact în perioada în care resursa florală devine disponibilă.
13. ADĂUGAREA SPAȚIULUI PENTRU DEPOZITAREA NECTARULUI Corpurile și magazinele trebuie puse înainte ca lipsa spațiului să frâneze familia. O colonie pregătită pentru cules trebuie să găsească loc pentru nectar atunci când câmpul începe să ofere.
14. PREVENIREA ȘI CONTROLUL ROIRII Urmărim aglomerarea, blocarea cuibului, botcile, raportul dintre puiet și albină, spațiul disponibil și particularitățile genetice. Roirea nu începe în momentul în care vedem roiul în aer; procesul biologic a început mai devreme.
15. SELECȚIA MĂTCILOR ȘI A FAMILIILOR Productivitatea, comportamentul, sănătatea, tendința de roire, dezvoltarea și capacitatea de iernare trebuie observate și înregistrate. Stupina de mâine se construiește din familiile pe care alegem să le multiplicăm astăzi.
16. FORMAREA ROIURILOR ȘI ÎNMULȚIREA CONTROLATĂ Vom analiza când merită făcută multiplicarea, din ce familii, cu ce resurse și cu ce obiectiv. Înmulțirea fără selecție poate multiplica problemele la fel de ușor cum multiplică numărul stupilor.
17. URMĂRIREA MARILOR CULESURI În timpul culesului intervențiile trebuie calculate. Urmărim spațiul, puterea, ventilația, depozitarea nectarului, maturarea mierii și starea generală a familiei fără intervenții inutile.
18. RECOLTAREA MIERII Momentul recoltării, maturitatea mierii, manipularea ramelor și igiena sunt parte din calitatea produsului final. Munca unui sezon nu trebuie compromisă în ultima etapă.
19. PERIOADA DINTRE CULESURI După un cules puternic familia intră într-o altă stare. Urmărim rezervele, puietul, tendința de furtisag, lipsa resurselor și pregătirea pentru următorul cules sau pentru schimbarea sezonului.
20. CONTROLUL VARROA ȘI AL PRESIUNII PARAZITARE Monitorizarea trebuie să stea la baza deciziilor. Momentul intervenției, metoda folosită și starea familiei sunt esențiale. Scopul nu este doar supraviețuirea coloniei, ci formarea unei populații sănătoase pentru perioada următoare.
21. EVALUAREA MĂTCILOR DUPĂ SEZONUL PRODUCTIV Familiile cu mătci slabe, probleme repetate, puiet necorespunzător sau performanțe constant reduse trebuie analizate înainte de intrarea în toamnă.
22. ÎNCEPEREA PREGĂTIRII PENTRU IERNARE Iernarea nu începe odată cu primul frig. Ea începe atunci când pregătim generațiile de albine care vor traversa iarna. Din acest moment, fiecare decizie trebuie privită și prin prisma sezonului următor.
23. EVALUAREA REZERVELOR PENTRU IARNĂ Cantitatea, calitatea și poziționarea hranei sunt evaluate în raport cu puterea familiei și condițiile locale. Nu este suficient să existe hrană în stup; familia trebuie să o poată utiliza în timpul iernii.
24. ORGANIZAREA FINALĂ A CUIBULUI Spațiul se adaptează familiei, se verifică fagurii, rezervele, poziția cuibului și condițiile necesare pentru formarea și deplasarea ghemului în sezonul rece.
25. VENTILAȚIA, UMEZEALA, URDINIȘUL ȘI PROTECȚIA STUPULUI Pregătirea fizică a stupului pentru iarnă înseamnă protecție împotriva umezelii excesive, curenților nepotriviți, dăunătorilor și altor probleme specifice zonei și tipului de stup.
26. ULTIMA VERIFICARE ȘI INTRAREA ÎN IARNĂ Ajungem la ultima etapă: matcă funcțională, populație corespunzătoare, albine de iernare sănătoase, rezerve suficiente și accesibile, presiune parazitară controlată, cuib organizat și stup pregătit pentru condițiile locale. Din acest moment, priceperea apicultorului se vede și în capacitatea de a nu deranja inutil familia.
Acesta va fi traseul nostru prin ADEVĂR APICOL: de la prima privire asupra urdinișului după iarnă până la ultima verificare înainte ca familia să intre în perioada rece.
Vom lua aceste etape una câte una și le vom așeza înaintea experienței. Nu vom întreba doar ce trebuie făcut, ci de ce, când și în ce condiții trebuie făcut. Pentru că aceeași intervenție făcută într-o familie puternică poate avea un rezultat, iar într-o familie slabă, într-un alt climat sau într-un alt moment al sezonului poate avea cu totul alt rezultat.
În apicultură, calendarul este un reper; familia de albine este adevăratul indicator.
De aceea, prima lecție nu începe cu mierea și nici cu randamentul. Începe cu familia. O recoltă mare nu se construiește în ziua culesului. Ea începe la prima verificare, continuă cu fiecare decizie bine calculată și ajunge la cules printr-o familie sănătoasă, puternică și pregătită la timpul potrivit.
Iar când ultimul cules s-a terminat, lucrarea nu s-a încheiat. Apicultorul începe deja să pregătească primăvara următoare.
În stupină, sfârșitul unui sezon este începutul următorului.
De aici începe LECȚIA 1 – ADEVĂR APICOL, iar prin aceste 26 de etape vom urmări împreună drumul familiei de albine prin întregul sezon apicol.
