Doctrina 75

Doctrina despre omnisciența lui Dumnezeu văzută prin doctrina harului
Doctrina omniscienței lui Dumnezeu descoperă una dintre cele mai înalte slave ale Dumnezeului celui viu: faptul că El cunoaște toate lucrurile în chip desăvârșit, veșnic și suveran. Nimic nu-I este ascuns, nimic nu-I poate surprinde privirea eternă, nimic nu se ridică în univers fără să fie deja cunoscut înaintea Tronului Său. Dumnezeul harului nu privește istoria ca un spectator care așteaptă să vadă ce va face omul, ci ca Împăratul suveran care cunoaște sfârșitul dinaintea începutului și conduce toate lucrurile după sfatul voii Sale veșnice. „Mare este Domnul nostru și puternic prin tăria Lui, priceperea Lui este fără margini.” — Psalmul 147:5 „Eu sunt Dumnezeu și nu este altul… Eu vestesc de la început ce are să se întâmple.” — Isaia 46:9-10 Omnisciența lui Dumnezeu este ca un ocean fără margini în care toate veacurile, toate stelele, toate gândurile oamenilor și toate tainele inimii sunt complet descoperite înaintea Lui. Omul vede doar aparența, dar Dumnezeu vede rădăcina. Omul judecă după față, dar Dumnezeu pătrunde în adâncul sufletului. Înaintea Lui nu există întuneric, nici mască religioasă, nici cuvânt ascuns. „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști… Tu îmi cunoști gândul de departe.” — Psalmul 139:1-2 Această doctrină zdrobește mândria omului firesc. Religia omenească încearcă să ascundă putreziciunea inimii sub hainele neprihănirii exterioare, dar Dumnezeul Atotștiutor vede lepra păcatului ascunsă în adâncul ființei. Harul începe acolo unde omul încetează să se mai ascundă și cade înaintea lui Dumnezeu recunoscând că este complet descoperit înaintea cerului. Ce măreție a harului! Dumnezeu a cunoscut fiecare păcat al poporului Său înainte de întemeierea lumii și totuși a hotărât în Hristos să-i răscumpere pentru slava Numelui Său. Crucea nu a fost un plan făcut după căderea lui Adam, ci o hotărâre eternă înțeleasă în omnisciența divină. „Ci cu sângele scump al lui Hristos… El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii.” — 1 Petru 1:19-20 „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii.” — Efeseni 1:4 Omnisciența lui Dumnezeu este strâns legată de suveranitatea Sa. Dumnezeu nu doar cunoaște viitorul, ci îl și stăpânește. El ridică împărați și îi coboară, deschide și închide drumuri, hotărăște vremuri și sorocuri. Nimic nu poate ieși din hotărârea Lui eternă. Chiar și vrăjmașii adevărului, fără să știe, împlinesc planurile Celui Preaînalt. „Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului; o îndreaptă încotro vrea.” — Proverbe 21:1 Harul lui Dumnezeu strălucește în această doctrină deoarece mântuirea nu este lăsată în mâna voinței schimbătoare a omului, ci în mâna Dumnezeului care cunoaște pe ai Săi din veșnicie. El știe cine sunt oile Sale înainte ca ele să audă glasul Păstorului. „Eu Îmi cunosc oile Mele și ele Mă cunosc pe Mine.” — Ioan 10:14 Domnul Isus a arătat această omnisciență în timpul lucrării Sale pământești. El a văzut pe Natanael sub smochin înainte de a veni, a cunoscut trecutul femeii samaritene, a descoperit gândurile fariseilor și a știut lepădarea lui Petru înainte de a se întâmpla. Hristos nu avea nevoie să-I spună cineva ce este în om, pentru că El cunoștea inima omului. „Pentru că știa ce este în om.” — Ioan 2:25 Pentru omul religios care se împotrivește harului suveran, omnisciența lui Dumnezeu devine o piatră de poticnire. Mulți vor un dumnezeu limitat, care doar privește de la distanță și așteaptă decizia omului. Dar Dumnezeul Scripturii este Regele veșnic care cunoaște toate lucrurile și lucrează toate după buna plăcere a voii Sale. „El face ce vrea cu oastea cerurilor și cu locuitorii pământului.” — Daniel 4:35 Pentru cei născuți din nou însă, această doctrină este o mângâiere cerească. Dumnezeul care cunoaște toate lacrimile lor, toate luptele lor și toate suspinele lor ascunse nu-i va uita niciodată. El cunoaște rana pe care nimeni nu o vede, rugăciunea care nu poate fi rostită și povara pe care nici limba nu o poate exprima. „Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință mai înainte ca să-I cereți voi.” — Matei 6:8 O, ce har suveran! Dumnezeul care a văzut toată nevrednicia noastră a ales totuși să ne iubească în Hristos. A cunoscut toate căderile noastre și totuși ne-a chemat prin har. A văzut toată neputința noastră și totuși ne-a pregătit o slavă eternă în Fiul Său. Omnisciența lui Dumnezeu nu este doar o cunoaștere rece și infinită, ci o slavă unită cu harul, cu iubirea și cu suveranitatea Lui desăvârșită. În fața acestei doctrine, omul nu poate decât să se plece cu reverență și să spună: „O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!” — Romani 11:33