Pentru mine, pregătirea pentru iernare nu începe în septembrie, când colonia deja simte apropierea toamnei, ci de la începutul lunii august. În zona în care lucrez, în Oregon, în jurul paralelei 45°, aceasta este perioada în care stupina trebuie privită cu alți ochi. Recolta principală se apropie de sfârșit, albinele de vară sunt uzate, presiunea de Varroa poate deveni periculoasă, iar colonia începe treptat să formeze generațiile care vor trebui să trăiască multe luni și să ducă familia până în primăvară.
ȚINTA MEA: 20–25 KG DE REZERVE
Înainte de iernare urmăresc ca o familie puternică să ajungă, orientativ, la aproximativ 20–25 kg de hrană disponibilă, adaptând cantitatea la puterea familiei, tipul stupului și condițiile locale. Nu înseamnă că fiecare familie trebuie hrănită cu 20–25 kg. Mai întâi evaluăm ce există deja în stup, iar prin hrănire completăm numai ceea ce lipsește.
De exemplu, dacă familia are aproximativ 15 kg de rezerve, nu îi mai trebuie încă 25 kg, ci completarea necesară pentru a ajunge la rezerva stabilită.
HRĂNIREA ÎNCEPE DEVREME
În metoda mea, încep de la 1 august. Administrez aproximativ 2 litri de hrană unei familii, apoi repet săptămânal, urmărind permanent greutatea și rezervele. Nu hrănesc mecanic toate familiile cu aceeași cantitate. Familia care a ajuns la rezerva necesară nu trebuie încărcată inutil, iar familia care este mult sub necesar poate avea nevoie de o completare diferită.
Scopul este ca până la sfârșitul lunii august colonia să fie bine organizată și cât mai aproape de rezerva necesară, fără să fim obligați să recuperăm totul târziu, în septembrie.
DE CE CONSIDER AUGUST ATÂT DE IMPORTANT?
Albina pe care o vedem în august nu reprezintă numai sfârșitul generației de vară. În această perioadă începe pregătirea biologică a coloniei pentru generațiile de albine care vor traversa iarna. Albinele de vară, solicitate de cules și creșterea puietului, încep să dispară. Ritmul de ouat al mătcii se modifică odată cu sezonul, iar colonia începe să-și reducă populația.
În același timp, Varroa devine una dintre cele mai importante probleme ale stupinei. O colonie poate părea puternică în august și să intre foarte slabă în toamnă dacă generația destinată iernării a fost afectată de acarieni și virusurile asociate acestora. De aceea, după recoltarea mierii destinate consumului, evaluarea nivelului de Varroa și aplicarea la timp a unui tratament autorizat, atunci când este necesar, sunt esențiale. Tratamentul propriu-zis și medicamentele vor constitui o lecție separată.
REDUCEREA VOLUMULUI STUPULUI
În sistemul vertical american pe care îl folosesc, familiile foarte dezvoltate pot ajunge în timpul sezonului la trei sau patru corpuri. Odată cu apropierea toamnei, nu păstrez automat volumul de vară.
În stupina mea, familiile care au fost pe patru niveluri le-am redus la două, cele de pe trei la două, iar unele dintre cele aflate pe două niveluri pot fi reduse la unul, în funcție de populație și rezerve.
Cuibul îl păstrez compact și organizat în zona centrală. În configurația mea pe două corpuri urmăresc continuitatea verticală a cuibului, aproximativ patru rame în corpul inferior și patru deasupra, iar rezervele sunt așezate astfel încât colonia să poată avea acces firesc la hrană pe măsură ce ghemul se deplasează.
Nu numărul de corpuri trebuie să impresioneze apicultorul în august. Volumul stupului trebuie să corespundă coloniei care îl ocupă.
REȚETA MEA PERSONALĂ DE HRĂNIRE
Pentru prepararea unei șarje folosesc ca bază apă, zahăr și miere. Cantitățile trebuie calculate după masa ingredientelor și volumul final obținut, deoarece 8 litri de apă + 8 kg de zahăr + 4 litri de miere nu înseamnă automat 20 de litri de produs finit.
Pornesc cu aproximativ 8 litri de apă, în care prepar separat o infuzie ușoară din plante potrivite, după disponibilitate. După infuzare, lichidul se strecoară bine.
Peste lichidul cald adaug aproximativ 8 kg de zahăr granulat și amestec până la dizolvare. Nu este nevoie ca siropul cu zahăr să fie fiert îndelung. Încălzirea excesivă, în special în mediu acid, poate favoriza formarea de HMF, substanță nedorită în hrana albinelor.
După ce amestecul s-a răcit suficient, adaug aproximativ 4 litri de miere provenită din propria stupină și numai din familii sănătoase, apoi omogenizez foarte bine.
Mierea provenită din surse necunoscute nu trebuie administrată albinelor, deoarece poate reprezenta o cale de transmitere a unor boli grave ale puietului.
DESPRE INGREDIENTELE SUPLIMENTARE
În rețeta mea personală am experimentat și cu infuzii din plante, precum cimbru sau mentă, precum și cu alte adaosuri. Totuși, pentru o lecție destinată publicului, fac o distincție importantă: baza hrănirii de completare rămâne siropul corespunzător și rezerva de miere de bună calitate.
Nu recomand prezentarea cafelei, sării, cepei, usturoiului sau uleiurilor vegetale drept ingrediente obligatorii pentru hrana de iernare. Concentrațiile nepotrivite pot modifica hrana, iar faptul că un amestec este natural nu înseamnă automat că este benefic pentru colonia de albine.
De aceea, varianta clasică și reproductibilă a rețetei mele pentru public rămâne: apă + zahăr, cu miere sănătoasă din propria stupină atunci când aleg să o folosesc, iar infuziile și celelalte adaosuri rămân experiențe personale care trebuie evaluate separat.
DE CE NU AȘTEPT PÂNĂ ÎN SEPTEMBRIE
Septembrie nu este automat prea târziu în orice regiune și în orice an, dar nu vreau să ajung în septembrie cu o familie slabă, cu rezerve foarte mici și cu Varroa necontrolată.
Când hrana naturală se reduce, familiile pot căuta surse de calitate inferioară. Sucurile provenite din fructe deteriorate nu reprezintă hrana pe care doresc să-mi bazez iernarea, iar mierea de mană, deși poate fi o miere valoroasă pentru consumul uman, poate fi problematică drept rezervă principală de iernare în anumite condiții, datorită conținutului mai ridicat de minerale și substanțe nedigerabile.
În august vreau să pregătesc albina care va intra în iarnă, nu doar să umplu fagurii.
O colonie bine pregătită pentru iernare înseamnă matcă funcțională, populație sănătoasă, Varroa ținută sub control, cuib dimensionat corespunzător și hrană suficientă, bine distribuită și accesibilă.
PRINCIPIUL ADEVĂR APICOL
Pentru mine, apicultura nu înseamnă să extrag ultima ramă de miere în august și apoi să mă întreb în octombrie cum salvez familia. Mai întâi asigur colonia, apoi socotesc recolta.
Albina trebuie tratată cu respectul pe care îl merită o familie vie și extraordinar de bine organizată. Nu o aducem la limita foametei pentru câteva kilograme de miere în plus.
Recolta apicultorului se termină acolo unde începe necesarul coloniei pentru iarnă.
Iar pregătirea primăverii următoare, în stupina mea, începe încă din 1 august.
